Serbarea mărțișorului: Mărțișor pentru mama

     Serbarea mărțișorului: Mărțișor pentru mama - o colaborare între Școala și grădinița românească „Mihai Eminescu” - Mannheim și Școala Interculturală Waldorf - Mannheim

       Vorbind despre mama ne vin în gând cele mai înălțătoare sentimente, cele mai suave șoptiri și cele mai călduroase îmbrățisări. Și nici nu putea ziua mamei să fie mai frumos sărbătorită decât odată cu începerea primăverii și revenirea la viață a întregii făpturi. Firul mărțișorului, cu simbolurile lui puternice ( albul și roșul reprezentând unitatea contrariilor: vara-iarna/căldura-frigul) a unit într-o frumoasă sărbătoare - sâmbătă, 15 martie - reprezentanții a două școli (cea romanească și cea germană) și patru culturi - românească, nemțească, evreiască și africană.

      Copiii Școlii și grădiniței românești “Mihai Eminescu” - Mannheim, au oferit un spectacol deosebit. Ei au adus frumusețea primăverii prin costumele populare din aproape toate zonele României purtate cu mândrie, prin dansurile și cântecele pregătite special pentru această zi. Participarea numeroasă din partea profesorilor, a părinților și a elevilor Școlii Interculturale Waldorf  din Mannheim - în incinta căreia Școala și grădinița românească își desfășoară activitatea - la această serbare românească ne-a impresionat și onorat în egală măsură.

      Potrivit tradiției românești cei mici și cei mai mari, educatoare, învățătoare și mămici și-au dat mâna și s-au prins într-o dulce și domoală Horă, urmată de vesela Hațegana. În continuare ne-am înduioșat ascultându-i pe copii interpretând melodia „De ziua ta, mămico”, traducerea în limba germană a acesteia fiindu-le oferită de asemena copiilor, profesorilor și părinților Școlii Interculturale Waldorf.

      În premieră am urmărit scena „Vine primăvara” a piesei Veronica a cărei reprezentație este așteptată sâmbătă, 7 iunie anul curent. Au urmat și alte cântece despre primăvară care ne-au menținut voia buna.

     Elevii claselor întâi, a doua și a treia ai Școlii Interculturale Waldorf au prezentat dansuri și cântece învățate la orele de muzică și în orele de cultură evreiască și africană, conduși fiind de profesoara lor de muzică, doamna Setzer-Blonski. Copiii clasei a treia au dansat pe ritmul unor dansuri evreiești însoțite de cântecele "Hashual", "Koldodi", "Shalom Haverim" ale caror limbă m-a dus cu gândul la vremurile Mântuitorului Iisus Hristos. Apoi am ascultat interpretarea în canon a cântecului  "Es tönen die Lieder". Programul copiilor de la Școala Interculturala Waldorf a fost unul mirific, încheindu-se cu ineditul dans african "Kulili".

    În continuare copiii Școlii românești au împărțit mărțișoare confecționate de ei înșiși astfel încât să poarte fiecare dintre participanții la serbare acest simbol al primăverii, al speranței și al norocului.

Și ajunsi la finalul serbării ne-am prins din nou cu toții în horă și-am cântat “Alunelul”, iar la refren, vorbitorii de limbă germană pronunțau amuzați „Marmeladen, marmeladen...”.  A fost o petrecere frumoasă și veselă și, ca la orice petrecere ne-am bucurat la final socializând și degustând specialități românești precum și din alte colțuri ale lumii.

    Colegii de la Școala Interculturală Waldorf au fost atât de încântați de această serbare încât și-au exprimat dorința ca, în viitor, serbarea Mărțișorului și a celebrării mamei să devină o tradiție comună pe care să o sărbătorim împreună.

      Nadia Marin pentru "Școala și grădinița românească- Mihai Eminescu", scoalagradiME@yahoo.de Tel. 01777381438

CÂND SPUI "FEMEIA"

de Traian Dorz

"Când spui „femeia“, ai spus „mama“, si-ai spus „sotia“, „fiica“, „sora“,
si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora,
si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara care
ar fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare.

Ce gol si ce singuratate era în cele sase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost facuta dulce, ca dintr-un vis , ca dintr-o rana,
ce minunata întregire le-a dat fiinta diafana.

E-adevarat ca prin femeie a mai venit si întristarea,
dar fara ea n-ar fi viata si n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sarutul, nici dor sau lacrima sub stele
si ce-ar fi lumea fara-acestea si ce-ar fi viata fara ele?

Sa-L binecuvântezi pe Domnul si multumeste-I c-a facut-o
iar fata mamei si-a sotiei adie-o si sarut-o
pe fruntea sorei si-a fetitei, fa semnul binecuvântarii
cu mângâierea cea mai sfânta a bucuriei si-a cântarii.

N-o întristati, ci mângâiati-o si-ajutati-o cu iubire
sa-si duca sarcina si crucea frumos si ea pre mântuire
caci când ea plânge toate, toate unt chinuite si-ntristate
iar când zâmbeste ea, ce cântec si ce lumina vine-n toate.

...Fii binecuvântata dulce si scumpa mama si sotie
si sora si fetita noastra, fiti fericite pe vecie
cu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoare
si-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare."