Educaţia poliglotă a copiilor (partea a doua)

          Educaţia poliglotă a copiilor (partea a doua) 

    Revin cu tema educaţia poliglotă, adresându-mă de data aceasta părinţilor care şi-au învăţat copiii limba română de la cea mai fragedă vârstă. Dar odată cu intrarea la grădiniţă sau la şcoală a copiilor, aceştia învaţă repede şi corect limba germană şi refuză să mai vorbească acasă limba română. 
Confruntându-mă personal cu această situaţie, am studiat câteva cărţi de specialitate despre educaţia poliglotă şi am descoperit câteva sfaturi practice care ajută concret la păstrarea limbii învăţate în familie, în cazul nostru limba română. Doresc să vă enumer aceste recomandări în speranţa că vă vor fi şi dumneavoastră de folos:

• -Vorbiţi în continuare cu copilul/copiii dumneavoastră limba română, chiar dacă copilul vă răspunde în limba germană.

• -Cei mai buni profesori sunt copii de aceaşi vârstă. Căutaţi contactul cu alţi copii vorbitori de limbă română, verişori,verişoare, grupe de muzică , sportive, de joacă, care se desfaşoară în limba română.

• -Căutaţi-vă o dădacă sau un au-pair vorbitor de limbă română sau profesori pentru interesele extra-şcolare ale copiilor, de asemenea vorbitori de limbă română. Rugaţi-i să vorbească cu copiii dumneavoastră în exclusivitate limba română. 

• -Vorbiţi cât puteţi de mult cu copiii dumneavoastă în limba dumneavoastră maternă, tot timpul, pe parcursul fiecărei activităţi pe care o desfăşuraţi în prezenţa copilului, chiar când gătiţi, faceţi curat etc.... 

• -Comunicaţi cu copilul dumneavoastră în limba română despre trăirile lui, despre ceea cel interesează, ascultaţi cu atenţie ceea ce doreşte să povestească. Daţi-i copilului dumneavoastră sentimentul că vă este important timpul petrecut cu el, că povestiţi cu plăcere cu el. Copilul va învăţa bucuria de a comunica, iar această bucurie de a povesti a copilului este cea mai importantă bază, pe care se poate dezvolta cu succes o limbă, ne spun studiile de psiholingvistică actuale. 

• -Vorbiţi cu copii dumneavoastră rar, foarte clar şi priviţi-i în ochi în timpul comunicării.

• -Evitaţi cu desăvârşire orice amestecare de limbi când vorbiţi cu copilul dumneavoastră.

• -Faceţi un concediu mai lung( de 4-6 săptămâni) în România. Pentru copii este important să descopere că limba română este o limbă vie, folosită şi de alte persoane spre comunicare, nu este o limbă fictivă, sau o limbă existentă numai cadrul familiei. 

     Aflându-se în România, copiii descoperă cu mare uimire că acolo limba română este folosită de toată lumea şi în orice moment al zilei. Câteodată chiar şi concedii scurte fac minuni în privinţa aceasta.

    În final, doresc să vă mai menţionez că în orice familie în care copiii sunt educaţi în mai multe limbi există faze în care copiii nu doresc să vorbească o limbă din diferite motive. De exemplu: copiii doresc să facă parte din marea majoritate din jurul lor, ori doresc să se identifice mai mult cu ţara în care trăiesc.
    Nu vă tulburaţi sufleteşte, nu interpretaţi această atitudine a copilului ca pe un afront personal ci încercaţi să acceptaţi situaţia cu linişte sufletească, bine-înţeles vorbind în continuare cu copilul dumneavoastră în orice situaţie limba dumneavoastră. Şi poate puteţi merge într-un concediu frumos, de neuitat cu copilul dumneavoastră în România, concediu în care copilul dumneavoastră va redescoperi fumuseţea comunicării în limba română. 
 
    Vă doresc mult succes,

Clara Elena Olteanu-Essen